Jan 102011
 

Nu stiu cati dintre voi mai viziteaza si pagina noastra de pe Facebook, unde mai postez diverse linkuri, stiri si altele. De aceea am sa va prezint si aici cateva articole pe care le-am mai gasit prin presa despre frizeri / barbieri si despre care cred ca ar trebui sa auda lumea. Sunt povesti de viata interesante ale unor romani deosebiti (din punctul nostru de vedere… si din al celor care au scris articolele). Nu o sa postez si aici textele integrale ale articolelor (sa nu se supere careva); doar o scurta introducere si linkul catre articol.

1. Petre Zimnicaru, cel mai bătrân bărbier din România are aproape 95 de ani şi încă lucrează la „prăvălia” sa de lângă Teatrul de Vară din Giurgiu. Are program zilnic, inclusiv duminica, de la 8.00 la 14.00. (…) „ După anii de ucenicie la Giurgiu, m-am dus să dau examen la Bucureşti. L-am luat cu 10 şi atunci m-a remarcat frizerul regelui Carol. M-a luat lângă el. Nu, n-am avut ocazia să-l bărbieresc pe rege, dar timp de opt ani, cât am lucrat în Bucureşti, au trecut prin mâna mea toţi oamenii mari ai vremii”, spune Zimnicaru.

Articolul integral il gasiti AICI sau AICI (cu tot cu o galerie foto). Sursa: Adevarul

2. Un frizer din Bacau, emigrat in Irlanda, castigator al titlului national “Barber of the Year” (Frizerul anului). 3 ani consecutiv (2008-2010) si care va reprezenta Irlanda la concursul international.  “Nu cred ca gresesc daca spun ca sunt a treia generatie de frizeri in familia mea, bunicul fiind primul. Mamei nu prea i-a placut aceasta meserie si nu m-a incurajat sa o fac, insa atunci când am implinit 18 ani unchiul mamei m-a luat sub aripa lui si m-a invatat meserie in frizeria lui de pe strada Bacovia.”

Articolul integral il gasiti AICI. Sursa: Desteptarea.

3. Nea Nicu, cel mai batran frizer din Bucuresti: “Pe vremuri, se tundea mai mult din foarfeca, nu din masina de tuns, ca acum, iar frizerii se numeau barbieri. Era un obicei ca toti barbatii sa se barbiereasca la salon, nu acasa. Acum, abia daca mai vin doi clienti pe saptamana la barbierit. La periferie, barbieriile sau frizeriile, cum se spune astazi, nici nu aveau firma. Afara era pus un stegulet alb sub care atarna un vas nichelat. Asa stiai ca acolo e barbierie”

Articolul integral il gasiti AICI. Sursa: 9AM (preluat din Libertatea).

Va doresc o lectura placuta.