Oct 182011
 

Cativa dintre noi au din belsug. Cativa nu-l au aproape deloc. Unii au chiar mai mult par pe ceafa decat pe cap. Dar ce au toti acesti barbati in comun, indiferent de statutul social, inaltime, echipa favorita sau actorul favorit,  este observatorul (mai bine zis observatoarea)  sever  ce rasufla apasat in ceafa fiecaruia.

O prietena mi-a spus ca foloseste parul de pe ceafa al unui barbat ca un indiciu pentru cat par ar avea individul pe spate si in 85 % din cazuri nu greseste. O alta prietena imi spunea ca daca un barbat nu-si ingrijeste parul de pe ceafa, care este atat de vizibil, atunci imaginati-va cum arata parul care este mai putin vizibil… Cu alte cuvinte, daca parul de pe ceafa este neingrijit atunci lumea isi va imagina ca sunteti cu totul o persoana neingrijita.

Ori controlam noi parul de pe ceafa ori ne controleaza el pe noi si ne afecteaza imaginea in societate. Sigur, s-ar putea sa reusiti si fara a baga in seama parul din acest loc, precum Ginghis Khan sau Tom Jones, dar mai bine un barbat „bine” decat unul dur. Nu? La fel cum ai avea atat de mult par pe piept incat nu mai exista o separare intre unde incepe barba si unde se termina parul de pe piept, parul de pe ceafa afecteaza destul de mult imaginea unui barbat atunci cand poate nici nu va imaginati sau va doriti mai putin.

Daca ar fi sa gasim o analogie a parului de pe ceafa in termeni feminini (ca sa va puteti imagina mai bine), ar fi ca si cum ati cunoaste o femeie superba care ar avea o mustata ce ar face invidios orice barbat. Nu conteaza cum arata in rest sau ce lucruri interesante spune, sau cat de bine e imbracata, nu va veti putea concentra decat la firicelele de par de deasupra buzelor. Si va intrebati „Dar oare ea nu vede asta? De ce nu foloseste ceara? I-ar lua 5 minute sa scape de parul ala.” Ei, cam asa se gandesc si ele cand vad barbati cu prea mult par crescut pe ceafa si neingrijit. Nu cred ca vreti sa fiti varianta masculina a femeii cu mustata.

Treaba este ca, avand in vedere ca majoritatea dintre noi nu isi vad parul de pe ceafa, nu ii acordam prea multa atentie. Dar de acum inainte imaginati-va ca arata urat tot timpul. Daca va ajuta, puteti sa va uitati pe strada sau la servici la ceilalti barbati si o sa vedeti cam cum sta treaba. Nu va place cum arata o ceafa neingrijita? Femeilor le displace cam de 10 ori mai mult.

Spor la treaba si la ingrijirea personala.

Sep 282011
 

Pentru majoritatea barbatilor exista 3 tunsori de baza: scurt, mediu si lung. Ganditi-va la Steve McQueen (scurt), Elvis Presley (mediu) si Peter Fonda (lung).

Experimentati  fiecare din aceste tunsori de baza cat sunteti tineri pentru ca atunci cand ajungeti pe la 30 de ani sa stiti (in principiu) ce tunsoare vi se potriveste cel mai bine. Cam aceasta ar trebui sa fie varsta cand stiti deja cum se comporta si cum va evolua parul vostru (va cadea, vor incepe sa apara firele albe sau va ramane la fel).

Forma fetei este principalul element care determina ce tunsoare vi se potriveste cel mai bine.

Cereti si opinia frizerului vostru cu privire la ce fel de tunsoare este mai potrivit pentru voi (in speranta ca frizerul e in stare sa dea o parere avizata) – la urma urmei a vazut mult mai multe tipuri de par decat tine si mult mai de aproape.

Tot frizerul ar trebui sa stie si cateva trucuri care sa te ajute sa ai o tunsoare care sa te faca sa arati si sa te simti bine.

Cu toate ca hainele poti sa ti le schimbi in fiecare zi, tunsoarea este ceva ce porti zilnic… asa ca merita sa-i acorzi ceva mai multa atentie.

La fel cum un costum ieftin spune cate ceva despre cel care il poarta, asa si o tunsoare nepotrivita lasa o impresie nu prea buna.

Jun 082011
 

Recent am gasit un blog al unui colectionar de obiecte din perioada 1950 – 1989, Catalin Baboianu. Am fost placut surprins sa gasesc pe acel blog fotografii ale unor instrumente folosite in Romania pentru tuns si barbierit, inainte de revolutie. Mi-au trezit amintiri placute si, cu acordul proprietarului, am sa va prezint si voua cateva dintre ele. Daca doriti sa vedeti intreaga colectie a lui Catalin vizitati blogul lui: catalinbaboianu.wordpress.com

Nu am reusit sa gasesc date si descrieri ale instrumentelor prezentate, dar daca le cunoasteti si stiti cate ceva despre ele va rog sa postati comentarii.

Trusa pentru barbierit

 

Etui din piele
Brici de barberit – Brasov 1970
Aparat clasic de barbierit si pamatuf
Aparat de barbierit romanesc – Intreprinderea Inox Bucuresti
Aparat electric de barbierit rusesc
Aparat de ascutit lamele de barbierit – Bakony
Masina de tuns manuala
Aparat electric de barbierit Heba 3

Acestea sunt numai o parte din ele.

Multumim Catalin pentru colaborare si sper sa iti maresti colectia cu cat mai multe lucruri de valoare de pe meleaguri socialiste.

Apr 192011
 

V-ati intrebat vreodata cu a ce mirosea in frizeriile mai vechi sau in si mai vechile saloane de barbierit? Va amintit de acel aer fierbinte si umed provenit de la uscatoarele de par si de la umezeala care era omniprezenta acolo? Caldura si umezeala degajata amplificau mirosurile de “frizerie si barbierit” ce capatau note de scortisoara si cuisoare – acel miros pentru care erati intrebat de prieteni ai fost la frizerie? Ei bine acesta este mirosul de bay rum, un miros autentic si traditional folosit si azi de anumiti barbati adepti ai stilului old fashion. Originea acestul parfum se afla in zona caraibelor, iar pentru fabricarea lui se folosesc doua plante: Laurus Nobilis, o planta mediteraneana (Dafinul, acele frunze ce se pun si in mancare pentru gust si aroma) ce se foloseste dupa prelucrare si ca ulei de masaj, aftershave, purificator al pielii si detoxificator, iar a doua planta este Pimenta Racemosa ce creste in zona caraibelor cunoscuta sub denumirea de copacul de bay rum. Cele mai bune lotiuni de bay rum se produc in Indiile de West. Am incercat cateva astfel de mostre, nu toate. Toate lotiunile si aftershave-urile bay rum sunt un pic iritante pentru ten, dar dupa ce se duce senzatia de usturime si iritatie au un efect hidradant si emolient bun. O buna parte dintre ele au si un continut mare de alcool. Am sa prezint cateva din cele mai populare bay rum, cateva dintre ele le-am si incercat.

1) Cel mai vandut ramane legendarul deja Pinaud Clubman Bay Rum. Are un miros cu note de scortisoara, un pic taios si iute. Este bay rum-ul cel mai persistent. http://www.clubmanonline.com/

2) Un alt bay rum Col Ichabod Conk, poate cea mai frumoasa sticla cu o prezentare retro. Are un miros foarte puternic, extrem de puternic cu o aroma tropicala de rom jamaican. Este si cel mai iritant.
http://www.colconkproducts.com/

3) Dominica este un bay rum ce are un miros mai amar de foi de dafin, dar mai autentic fata de altele si de aceea pentru unii poate nu fie destul de atractiv sau din contra. Are 55% alcool. http://www.calantilles.com/index.html

4) Superior 70 bay rum produs in Puerto Rico, contine 65% alcool are un miros surprinzator de bun, considerat cel mai natural si placut dintre bay rum-urile populare. Este foarte ieftin, iar prezentare in ambalaj este oribila: o sticla de plastic ca acelea de pe timpuri. Seamana cu o sticla de detartrand “Nufarul” pentru spalat toalete. Costa foarte putin: 2$-130ml. http://www.walgreens.com/store/c/superi … 26-product

5) Ogallala bay rum. Un bay rum foarte bun, usor dulce si cu ceva arome de lamaie. Prezentare frumoasa si cu multiple varietati de bay rum. “Arde” fata la fel de bine ca toate celelalte bay rum-uri. http://www.ogallalabayrum.com/6) Royall Bay Rhum este cel mai bun si scump bay rum. Are un miros ideal pentru un gentelman ce tocmai s-a barbierit si tuns la un salon luxos si scump. Se produce in indiile de west, in Bermuda. http://royalllymebermuda.com/ sau in Romania AICICiuidat este ca greii mondiali care produc bay rum , Geo. F Trumpers si TOBS nu a reusit sa castige clienti printre dificilii si traditionalii adepti ai bay rum-ului. Ambii producatori au reviewuri slabe de tot. TOBS este considerat ca miroase “a dentist”, iar Trumpers nu este nici el departe cu toate ca eu am avut o mostra si mi-a placut. Am identificat un miros greu, amarui ca de aer cald emis de o “casca de uscat parul la coafor” amestecat cu note de cuisoare. Ambele sunt considerate ca nu sunt persistente, dar asta depinde de mai multi factori cum ar fi PH-ul pielii etc.

Sursa: http://forum.barbieritdelux.ro/viewtopic.php?f=13&t=63

Autor: Cristian E.

 

Jan 182011
 

Asadar, dupa cum unii dintre voi ati aflat de pe Facebook sau Twitter, vinerea trecuta am fost in vizita la frizeria Frizebad, cea de langa Libraria Eminescu (Universitate). Sigur, scopul vizitei mele acolo a fost in primul rand sa vad cum arata, ce se intampla acolo si, desigur, in cazul in care toate erau bune si frumoase sa le propun sa cumpere produse de la mine. Dar pana la urma am renuntat la partea a doua.

In urma cu ceva vreme anuntasem ca ma apuc sa colind diverse frizerii sa va spun ce si cum sta treaba in ele. Am colindat prin cateva pana acum, dar numai una a meritat mentionata (din punctul meu de vedere) si i-am dedicat un articol. Si se pare ca nu numai eu am apreciat-o, dat fiind faptul ca au mai aparut articole si prin reviste despre ea si propunerile de articole si de la alte publicatii se inmultesc. Bun… revenind la subiectul de astazi, Frizebad, in cautarile mele am gasit pe Internet diverse posturi si comentarii cu privire la aceasta frizerie. Si deoarece am gasit si unele descrieri ce laudau aceasta locatie am zis sa ma duc si eu sa vad pe pielea mea.

Inca de la intrare (chiar si din strada) observi ca ai de a face cu o frizerie clasica tipic romaneasca din perioada ’70-’80, fara nicio imbunatatire. Poate doar scaunele din piele care sunt inscriptionate pe suportul pentru picioare „Chicago 1918” (cred… ca era cam stearsa inscriptia). Un alt detaliu pe care il observi inca de la intrare este media de varsta a frizerilor – in jur de 60 de ani – in afara de un tanar cam de 30.

Pana acum toate bune si frumoase. Ideea de a mentine atmosfera de frizerie de pe meleaguri mioritice pe care o cunoastem cu totii si cu care ne-am obisnuit este de laudat pentru o frizerie particulara. Sunt frizeriile cu care ne-am obisnuit cu totii in ultimii 40 de ani si care au un farmec aparte. Sunt frizeriile unde te duci si povestesti cu frizerul vrute si nevrute, ce mai faci tu si toata familia ta, ce mai face el si toata familia lui, ce mai fac alti clienti fideli, ce se mai intampla in politica, sport si monden. Frizeriile unde televizorul e dat tare ca sa auda toata lumea bine si unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea. Si tocmai din aceste motive sustin ca aceste frizerii au farmecul lor si sunt inca apreciate de multi domni. Si daca acestea sunt combinate cu frizeri profesionisti, poate rezulta o treaba buna.

Dat fiind faptul ca tot am colindat prin frizerii, iar parul de pe cap nu creste foarte repede, am vizitat aceasta frizerie doar in calitate de client pentru barbierit. Deci despre tuns nu prea pot sa va spun multe, decat sa presupun ca, dat fiind varsta si experienta personalului de acolo, se pricep la tuns. Singura problema aici ar fi de mentalitate, lucru impartasit si de cativa cunoscuti care mi-au impartasit din experientele lor la aceasta frizerie – nu exista o preocupare pentru imbunatatirea aptitudinilor, nu exista o preocupare pentru imbunatatirea serviciului fata de client si nu exista o preocupare pentru a studia evolutia in materie de frizeri si frizerii in general. Acolo te duci si te tunzi exact asa cum te tundeai si acum 30 de ani. Aceleasi frizuri, aceeasi tehnica de abordare a tunsorii.

Dar sa revenim la barbierit. Ma asez pe scaun si astept nu nerabdare noua experienta…. Promul pas – umezirea si inmuierea fetei si firelor de par. Da’ de unde…. frizerul a deschis robinetul cu apa calaie, si-a trecut mana prin apa si apoi mi-a dat un pic pe fata cu mana lui umeda…. Fara absolut niciun efect. Apoi spumarea…. gel de barbierit la conserva cu miros pregnant de alcool. Ce sa zic…. pana la sfarsit simteam ca imi ia fata foc. Intinde omul bine spuma pe fata si incepe treaba cu briciul. Initial am vrut sa intreb ce lame foloseste, pentru ca atingerea si trecerea briciului pe fata erau foarte fine si placute. Dar ulterior aveam sa aflu si de ce. Este prima data cand un barbierit cu briciul este mai putin eficient decat al meu de acasa cu aparatul clasic cu lama. Nu stiu daca lama sau tehnica au fost de vina, dar la sfarsit, dupa ce frizerul a insistat destul de mult pe unele portiuni (mai mult decat ar fi trebuit), firele de par erau mai lungi decat le rad eu acasa, vizibil mai lungi. Bun, dupa ce a terminat si cu briciul a urmat clatirea. Nu cu apa fierbinte sa curete bine pielea de resturi de spuma uscata, nu cu apa rece ca sa inchida porii, ci cu aceeasi apa calduta. Si n-am inteles de ce m-a clatit si pe ochi si pe frunte. Una e sa-ti clateasca zona barbierita alta e sa-ti bage apa in ochi. Iar ca sa se incheie totul in aceeasi nota, s-a aplecat omu’ la un dulapior si si-a pus in palma ceva din el, acel ceva fiind un aftershave cu concentratie de alcool mai mare decat palinca si cu un miros de-ti muta nasul. Moment in care, din nou, mi-a luat fata foc. Oleaca de vant cu prosopul si hai pa si la revedere. Plata – 25 de lei. Odata iesit afara, fata mi-a inghetat pe loc gratie aftershavului.

Un fel de concluzie

Acest gen de locuri au farmecul lor, cu conditia ca serviciul sa fie de exceptie. Altfel nu avem de-a face decat cu o alta frizerie a Cooperativei Igiena (nu ca Igiena n-ar avea si frizerii foarte bune – vezi Salon Continental, dar inca n-am ajuns pe la ei), doar ca are si patron. Si cu ce vrea aceasta vrizerie sa se diferentieze fata de celelalte pentru a justifica preturi mai mari? Calitatea unui frizer nu sta numai in tehnica si vechime, ci si in dorinta acestuia de autoperfectionare, de a cunoaste evolutia acestui domeniu si cerintele actuale ale clientilor. Sa stii sa executi foarte bine 5 frizuri este ca si cum ai lua un rand de haine si a-i pretinde ca se potrivesc la toata lumea. Ca sa nu mai vorbim de barbierit.

Eu cred ca o frizerie cu asemenea istorie (apropo, am auzit ca inainte de revolutie are Frizeria Nr. 1 din Bucuresti) si traditie are un potential deosebit, potential pe care eu nu il vad exploatat in momentul de fata.

Desigur, este doar parerea mea.

Nov 262010
 

De curand am aflat despre povestea lui Victor Dula (1919-2009), un roman nascut la Timisoara, frizer de meserie, proprietarul frizeriei „Victor of Paris” de la Hollywood. Mi s-a parut interesanta aceasta poveste de succes si sper sa fie o lectura placuta si pentru voi.

Cum singurele surse de informatie pe care le-am gasit au fost necrologul si un interviu pentru o revista, am sa va prezint in cele ce ormeaza un fragment din interviul pentru revista Detour Magazine din 1996.

Numele meu este Victor Dula; sunt un frizer. Lucrez la ‚Victor of Paris’, numele meu fictiv, pentru ca am trait la Paris 3 ani si vorbesc franceza.

M-am nascut in Romania, in Timisoara, acolo unde am si invatat si profesia. Cand aveam 17 ani am plecat la Bucuresti unde am continuat sa lucrez in saloanele cele mai bune din oras. In 1941 am fost ales frizerul personal al generalului Ion Antonescu. El conducea Romania la acea vreme – era al doilea om in stat dupa Regele Mihai.

In 1946 am plecat in Austria, unde am stat 1 an lucrand pentru o frizerie foarte frumoasa de pe strada Maria Hilfenstrasse. Dupa aceea am plecat in Germania, iar apoi la Paris, unde am lucrat pentru George Georgious, presedintele frizerilor si coaforilor din Franta (in articol e „French coiffure” – alta traducere mai fericita n-am gasit). Acesta m-a dus pe Riviera Franceza,  la Cannes, iar cand m-am intors la Paris am lucrat pentru printesa Mademoiselle De Choissy.

Pentru perioade scurte am mai fost si la Brussels, Rotterdam, Casablanca si Marrakech. M-am intors apoi la Paris pentru putin timp inainte de am emigra la Rio de Janeiro, unde am inchiriat un spatiu in noul Hotel Excelsior Copacabana. Am ramas acolo 26 de ani, dupa care, in 1975, am emigrat in Statele Unite, unde am deschis o frizerie la Los Angeles.

In 1974 cand eram la Rio, am primit un telefon de la managerul hotelului Copacabana Palace pentru a-l tunde pe Regele Baudoin al Belgiei, pentru ca eram singurul frizer care vorbea franceza.

Lumea se refera la salonul meu spunandu-i  „frizeria actorilor”.

L-am intrebat pe Victor ce a omorat frizeria clasica de cartier. Am avut suspiciunile mele, pe care Victor mi le-a comfirmat – formatia Beatles.

„Ceea ce a distrus frizeriile si frizerii a fost Beatles”, a reiterat Victor. „Pentru ca acestia si-au lasat parul sa creasca la fel de lung ca al doamnelor, a devenit de domeniul coaforilor. Noi frizerii am continuat sa tundem in stilul clasic, doar pana la gat. Omul de rand venea la frizer in fiecare vineri sau sambata, astfel incat sa fie ingrijit si prezentabil duminica, fie pentru biserica fie pentru reuniunile de familie, sau pentru luni – prima zi de lucru. In acele zile, un frizer trebuia sa lucreze pana la miezul noptii pentru a termina toti clientii.

In ziua de azi, barbatii isi lasa parul sa creasca, umbla cu pantaloni cu gauri in ei si aproape nimeni nu se mai barbiereste. Tinerii care se mai duc la frizer nu vin la mine deoarece am parul alb, iar restul se duc la acesti ‚artisti’ care nu-ti taie parul decat dupa se te samponeaza. Mai am clientii mei obisnuiti care vin pentru un barbierit si un tuns, dar este o traditie pe cale de disparitie. Sunt singurul frizer din Fairfax Avenue pana in Beverly Hills – restul sunt stilisti, „designeri de par”… sau artisti. Eu nu sunt un artist, sunt un frizer.”

Gentleman si frizer – Victor of Paris.

Nov 242010
 

Dupa cum spuneam acum ceva vreme, mi-am pus in gand sa caut putinele saloane pentru barbati din Bucuresti care ofera servicii de tuns si barbierit. Bineinteles ca, printre sutele de saloane pentru doamne, am gasit foarte putine (cat sa le numari pe degetele de la o mana) pentru barbati.

Si cum din auzite nu era de ajuns ca sa va impartasesc si voua ce aflasem, m-am hotarat sa le fac si o vizita ca sa vad pe pielea mea cum sta treaba. Si cum cele mai bune impresii le auzisem despre Gentlemen’s Barber am hotarat sa incep cu ei.

Acest salon, dedicat exclusiv barbatilor este situat intr-una dintre cele mai bune zone din Bucuresti, calea Victoriei. Mai exact pe strada George Enescu la numarul 9.

Inca de la intrare poti observa ca nu ai de-a face cu un salon ca oricare altul. Spatiul aerisit, fotoliile din piele din zona de asteptare, scaunele confortabile de tuns/barbierit si muzica linistitoare te introduc intr-o atmosfera placuta in care nu poti decat sa te simti excelent. Totul este completat de personalul de acolo care te intampina zambitor de la primii doi pasi pe care i-ai facut de la intrare. Buuun…. pana aici totul cat se poate de bine. Trecem la treaba.

Tunsul ca tunsul…. ar zice unii ca mine. Iti taie parul, te aranjeaza si gata. Hmm… Dar cand incepi si privesti mai in detaliu observi ustensilele profesionale de calitate (pe care cei de acolo se ocupa personal sa le procure inclusiv din afara tarii, in cazul in care nu gasesc pe la noi ce le trebuie) si un stil de tuns pe care nu il gasesti in multe locuri. In sfarsit nu mai aveam parte de „hair stylisti” care coafeaza doamne si din cand in cand mai tund cate un barbat crezand ca e tot una. Nu. Aveam de-a face cu un om care stie intr-adevar ce inseamna sa tunzi un barbat, atent la toate detaliile si liniile pe care trebuie sa le urmareasca. Rezultatul… cand am intrat pe usa acasa, in loc de buna seara am auzit „uau… cine te tuns asa de bine?”. Era sotia mea care zice ca e cea mai buna tunsoare pe care a vazut-o la mine in ultimii 2 ani. Si a doua zi mi-a zis din nou acelasi lucru. Si tot asa si alte cateva persoane cu care m-am intalnit a doua zi. Si  nu ca m-as fi dus pana acum sa ma tund numai la coltu’ strazii; am colindat si eu prin saloanele cu nume si renume…

Pasul 2 – barbieritul. Cum de ceva bucata buna de vreme am inceput sa ma cam specializez in teoria barbieritului traditional umed…. cam stiam ce ma astepta. De pe la saloanele cu traditie si renume de la Londra stiam ca se incepe cu un prosop umed fierbinte si aromat care inmoaie firele de par, dupa care se aplica uleiul (pre-shave oil), crema de barbierit (transformata in spuma si aplicata pe fata cu ajutorul unui pamatuf), se barbiereste cu briciul, dupa care se aplica un prosop umed si rece (care inchide porii si indeparteaza senzatia de arsura in caz ca apare) si se aplica un aftershave sau , mai bine, un balsam aftershave. Buun… cam asa fac domnii de la Londra. Si…. tot asa fac si domnii de la Gentlemen’s Barber. Sigur, nu 100% la fel, pentru ca fiecare Master Barber isi aduce un aport personal asupra ritualului barbieritului, dar pasii principali sunt intotdeauna respectati. Concluzia – un barbierit excelent.Este ceva ce merita orice barbat sa experimenteze, daca nu regulat, macar din cand in cand ca sa se simta ca un adevarat domn.

Si cum calitatea barbieritului consta nu numai in indemanarea barbierului si ritualul ci si in calitatea produselor folosite, Robert (caci asa il cheama pe domnul in grija caruia am fost pe durata vizitei mele acolo), o persoana foarte deschisa, cu bogate cunostinte in ale meseriei pe care cu mandrie o practica si cu o deosebita consideratie pentru clientii sai, a fost de acord ca intr-o frizerie de top (foarte multi spun ca e cea mai buna) nu pot sa existe decat cele mai bune produse din domeniu. Astfel, dupa vizita mea acolo, barbieritul la Gentlemen’s Barber se face cu produse Truefitt&Hill.

Pamatuf Truefitt&Hill

Pamatuful sintetic a fost inlocuit cu un pamatuf din par (super badger) natural de bursuc, iar clientii se vor bucura de calitatea de neegalat si aromele imbietoare ale uleiului pre-shave, ale cremei si balsamului aftershave din gama West Indian Limes (alegerea personala a lui Robert). Sunt convins ca, pe masura ce clientii isi vor exprima aprecierea fata de aceste produse, veti putea gasi pe masa lui Robert si produse din alte game Trufitt&Hill.

Printre serviciile pe care nu le-am mentionat pana acum, dar care intregesc cu succes pachetul de servicii de exceptie ale salonului ar fi masajul scalpului, gatului si umerilor (sunt sigur ca se cheama cumva zona dar nu-mi vine acum…) cu un aparat special de masaj, ca parte a tunsului, de spalat parul inainte si dupa cred ca nu ar mai fi trebuit sa amintesc avand in vedere ca sunt obligatorii (apropo… dupa tuns parul se spala cu sampon, se clateste, apoi se trateaza cu balsam si se clateste iar…. in cate saloane ati vazut sa respecte asta?), manichiura + masajul mainii, pedichiura. Iar la iesire, ca sa va asigurati ca iesiti impecabil de acolo, va puteti lustrui si pantofii.

In concluzie – felicitari Robert, felicitari echipei Gentlemen’s Barber si va recomand cu caldura sa-i calcati pragul.

Jul 272010
 

Parul si barbieritul in istorie

Salon de barbierit de pe vremea Reginei Elisabeta a Angliei

Din generatie in generatie, de-a lungul secolelor s-a dezvoltat o cultura bogata a barbieritului si ritualuri legate de barbierit. Au existat si multe superstitii legate de barbierit sau par; intro vreme  se credea ca  oamenilor li se pot face vraji cu ajutorul suvitelor de par taiate, aceasta credinta mentinandu-se si in zilele noastre in tari ca Benin sau Togo unde oamenii inca mai iau suvite de par ale dusmanilor lor pentru a-i blestema. In generatiile trecute sau in unele culturi privilegiul de a tunde parul il aveau numai preotii sau doctorii. Plebea din Irlanda credea ca trebuie sa arda sau sa ingoape suvite de par taiate pentru alungarea spiritelor rele. Indienii americani credeau ca parul are o conexiune speciala cu corpul si ca, daca aveau o suvita din parul cuiva, puteau controla vointa acelei persoane. Judecatorii romani ordonau ca parul martirilor crestini sa fie taiat  inainte de a fi executati din cauza credintei ca barbatii nebarbieriti si cu parul lung aveau puteri magice. De-a lungul generatiilor barbieritul a fost la moda sau a iesit in afara ei de mai multe ori, acest lucru fiind afectat si de religii. Barba a fost adeseori vazuta ca un semn al barbatiei; in randul evreilor era vazut ca fiind inacceptabil ca altcineva sa tunda barba unui alt barbat. Multi dintre musulmani percep barba ca o modalitate de a-si afisa credinta. In alte religii asiatice (India, Pakistan) barbatilor nu le este permis sa tunda barba sau parul din afara turbanului. Pe de alta parte, in Crestinism, preotii erau incurajati sa se barbiereasca (apropo, stie cineva de ce multi dintre preotii ortodocsi poarta barba?). Exista desigur multe alte motive si presiuni religioase ce au influentat in istorie lungimea barbii sau a parului.

Stiluri de barba in timpurile stravechi

Barbieritul era popular pentru majoritatea populatiei din Macedonia antica inainte de a fi goniti spre Egipt, din toate tarile estice inclusiv China si pentru romanii mediteraneeni unde Iulius Caesar a ordonat soldatilor lui sa isi tunda barba asa cum a facut-o Alexandru cel Mare. Mai tarziu, Petru cel Mare chiar a impus o taxa pe barba si prin asta practic a facut barbieritul obligatoriu.

Barbierii – chirurgi din Evul Mediu

Barbierii din Evul Mediu  nu practicau numai barbieritul, tunsul si coafura, dar si pansau rani si faceau operatii chirurgicale, de aceea fiind denumiti barbieri-chirurgi. Cea mai mare parte din experienta barbierilor era dobandita de la calugari, pe care ii asistau in practicarea chirurgiei si medicinei. Numarul barbierilor – chirurgi ajunsese destul de mare atunci cand Papa Alexandru al II-lea a interzis bisericilor sa verse sange in operatiile chirurgicale.

Henry al VIII-lea si barbierii - chirurgi

Pentru a se proteja, a fost infiintata Compania Barbierilor din Londra in secolul al 13-lea. Obiectul acestei organizatii a fost de a regulariza (norma) aceasta profesie in beneficiul membrilor organizatiei. Printre normele emise se numara si aceea ca niciun barbier sa nu tina mai mult de 4 ucenici in grija.

Compania barbierilor era condusa de un Master (maestru) si era constituita din 2 clase de barbieri: cei care practicau barbieritul si cei care practicau chirurgia. In timpul lui Edward al II-lea barbierii au facut o plangere la adresa practicantilor neexperimentati ai chirurgiei. Drept rezultat, tribunalul a ales ca 2 Masteri (maestrii) sa conduca organizatia si sa testeze prin examene aptitudinile aplicantilor.

Semnul barbierului-chirurg era un baston in dungi (rosu, alb si albastru) de care era suspendat un lighean: banda din jurul bastonului indica bandajul infasurat pe maini prealabil taierii si ligheanul,  recipientul pentru colectarea sangelui, albastru semnifica venele iar albul bandajul. Acest semn, fara chiuveta, a fost mentinut de barbieri pana in zilele noastre.

In Anglia, in afara de breasla barbierilor a mai existat si breasla chirurgilor. Exista motive pentru a se crede ca intre cele doua bresle au existat competitie si conflicte. In 1450, ambele grupuri au fost unite prin lege in scopul de a dezvolta stiinta chirurgiei. A fost emisa o lege ca nimeni din cei care practicau chirurgia sa nu practice si barbieritul si invers, cu exceptia ca barbierii aveau voie sa faca extractii dentare. Indelungata gelozie dintre cele doua bresle a atins atunci apogeul. Chirurgii obiectau fata de sistemul in care diplomele erau semnate de guvernatori, doi dintre acestia fiind intotdeauna barbieri. In sfarsit, in 1745 a fost emisa o hotarare prin care barbierii erau separati de chirurgi.

Barbierii-chirurgi au prosperat si in Franta si Germania. In 1371 a fost organizata o corporatie pentru barbierii chirurgi din Franta sub conducerea barbierului regal. Perucile au devenit atat de elaborate in secolul 19 incat o corporatie separata de barbieri a fost formata in Franta. Aceste corporatii au fost dizolvate dupa revolutia franceza.

Colonistii olandezi si suedezi au luat cu ei in America, din tarile lor de bastina, barbieri – chirurgi pentru a avea grija de buna-starea colonistilor, acestia barbierind si in acelasi timp facand chirurgie si medicina cotidiana. A mai existat si o corporatie de barbieri chirurgi si in Prusia, infiintata in 1779 si desfiintata in 1809 atunci cand au aparut noile asociatii.

Jun 222010
 

Iata un articol pe care l-am gasit pe www.bucurestiivechisinoi.ro pe care, bineinteles cu acordul autorului, m-am gandit sa vi-l prezint si voua, dat fiind faptul ca ne prezinta o bucatica din istoria saloanelor de frizerie si barbierit de pe meleagurile noastre. Ca sa vedeti ca si noi avem traditie lunga in tuns, ras si frezat la salon. Numai ca vechile obiceiuri bune s-au cam pierdut.

Cine şi-ar putea închipui astăzi că „cel mai mare salon din ţară” de frizerie a fost Calea Văcăreşti, al cărui traseu a fost din nefericire sistematizat în urmă cu douăzeci de ani, iar locul scurtei noastre povestiri a dispărut cu acel prilej?

Cum şi-a propus Procopie Dinescu să cucerească piaţa atât de saturată a saloanelor de frizerie? Venea pe un tărâm cu mare tradiţie, chiar şi pentru Romania anului 1900.  Bărbierii au avut în târgul medieval al Bucureştilor una dintre primele bresle. Chiar dacă reşedinţele boiereşti aveau câte un bărbier – nu mai spunem de curtea domnească –, bărbieriile încep să prospere încă din secolul al XVII-lea. Moda orientală a bărbilor sau a frizurilor a căror formă semnifica chiar ierarhii sociale, va lăsa treptat loc modei europene, care a conferit detaliului o altă semnificaţie socială. În timp ce pentru bărbaţi lucrurile s-au simplificat, coafura complicată a femeilor a început să prindă contur. Secolul al XIX-lea a însemnat o adevărată perioadă de schimbări în materie de modă capilară, valahii din societatea înaltă renunţând cu mare greutate la bărbile tradiţionale pentru favoriţi briantinaţi.

În acest timp, când epoca «novecento» îşi trăia ritmul cel mai sofisticat, un bucureştean s-a impus pe piaţă cu firma „La briciul lui Rotschild”. Salonul deschis de Procopie Dinescu se afla „alături cu ceasornicăria d-lui B.Salter”, mai veche şi care devenise, se înţelege, un punct de reper pe Calea Văcăreştilor. Îngeniosul frizer şi-a asumat o perioadă de studiu prin „capitalele mari ale Europei” unde a fost atent la „elementele de succes” ale confraţilor săi. Descoperirea făcută a fost foarte simplă: „ieftinătatea preţurilor învinge orice concurenţă”, iar aplicarea ei i-a adus mulţi clienţi din sfera funcţionarilor publici, a „tinerimei comerciale, cât şi a păturii muncitoare”. Preţurile mici va impune – credea Procopie, „o mai deasă atenţie a îngrijirii părului”!

La vremea aceea, salariul unui institutor în învăţământul primar era de 60 de lei pe lună. Dacă s-ar fi tuns la „cel mai mare salon din ţară” ar fi plătit 20 de bani pentru „un tuns sau un ras”, iar pentru copii doar 15 bani. În week-end erau alte preţuri: 25 de bani. Se putea plăti şi un abonament lunar de zece rasuri cu 2 lei şi 50 de bani.

Dacă erai client fidel al salonului, căpătai „dreptul de a fi pieptănat şi fricţionat cu chinină pentru distrugerea mătreţei (alo, fabrica de şampoane, pe când chinina în produs?! n.m.), la orice ceas din zi va pofti clientul, absolut fără nici o plată”!

In alta ordine de idei, bravo www.bucurestiivechisinoi.ro pentru initiativa si proiect. Va recomand cu caldura sa vizitati acest site deosebit cu un continut de exceptie (mai ales pentru bucuresteni).